...următoarea ediție: 13 ianuarie 2013, dan someșan
....: intro / scurt istoric
....: ediții de până acum
....: imagini
....: video
....: amintiri de la căldură (pe larg)
....: cronicăldură
luni, 24 decembrie 2012
..
....: intro / scurt istoric
....: ediții de până acum
....: imagini
....: video
....: amintiri de la căldură (pe larg)
....: cronicăldură
intro / scurt istoric
„căldură” este un eveniment cultural săptămânal ce are loc în Constanța. actualmente este organizat de către trupa Theatrum Infinitum (condusă de actorul Mircea Pânzaru) & poetul Yigru Zeltil, @Club Phoenix 2. evenimentul își propune să aducă mai aproape de publicul din Constanța literatura constănțeană actuală și nu numai, precum și să ofere un cadru informal în care oamenii pot discuta relaxat despre viață, literatură, artă și alte lucruri care nu aparțin exclusiv unor instituții. „căldură” nu este o instituție, ci un prilej de comunicare și prietenie, nu de cinism și competiție. suntem deschiși la sugestii.
cum a început căldura?
pe 9 martie 2012, doi redactori ai defunctei reviste tomis, Bogdan Papacostea și Alina Pachițanu, au organizat prima ediție a evenimentului „căldură”, botezat astfel datorită caloriferului care a încins atmosfera din Casa Cafelei (Magazinul de Cafea, pe bd. Mamaia, lângă fosta școală 1). după succesul primei ediții (cu o audiență de aproximativ 10-15 oameni), evenimentul a continuat, adoptând cu timpul subtitlul „surrealist event”. datorită sistemelor multimedia din dotare, evenimentul a găzduit nu numai literatură, ci și fotografii, filme, colaje, muzică, happening-uri etc. în iulie 2012 începe seria paralelă „Scena de Luni”, organizată în colaborare cu Mircea Pânzaru și Theatrum Infinitum. după numeroase ediții de succes, organizatorii sunt totuși nevoiți, din păcate, să se retragă în septembrie. după o întrerupere de o lună, Mircea Pânzaru și Yigru Zeltil (până atunci „cronicar” al căldurii!) reiau seria de evenimente la restaurantul Casa Vegetariană (str. Mircea cel Bătrân, vizavi de plaja Modern). în decembrie are loc o nouă mutare, de data aceasta la Club Phoenix 2 (bd. Mamaia, zona Capitol).
din rațiuni tehnice (!), am fost nevoiți să ne limităm la literatură, dar sperăm că în 2013 vom putea să atacăm din nou alte domenii decât doar literatura. cu excepția unui singure ediții a Scenei de Luni (în care, contra cost, videoproiectorul ne-a plimbat prin autobuzul 40...), „căldura” a fost, este și va fi gratis, cu intrare liberă și tratament lejer (nefiind însă exclusă calitatea! părerea mea :)
cum a început căldura?
pe 9 martie 2012, doi redactori ai defunctei reviste tomis, Bogdan Papacostea și Alina Pachițanu, au organizat prima ediție a evenimentului „căldură”, botezat astfel datorită caloriferului care a încins atmosfera din Casa Cafelei (Magazinul de Cafea, pe bd. Mamaia, lângă fosta școală 1). după succesul primei ediții (cu o audiență de aproximativ 10-15 oameni), evenimentul a continuat, adoptând cu timpul subtitlul „surrealist event”. datorită sistemelor multimedia din dotare, evenimentul a găzduit nu numai literatură, ci și fotografii, filme, colaje, muzică, happening-uri etc. în iulie 2012 începe seria paralelă „Scena de Luni”, organizată în colaborare cu Mircea Pânzaru și Theatrum Infinitum. după numeroase ediții de succes, organizatorii sunt totuși nevoiți, din păcate, să se retragă în septembrie. după o întrerupere de o lună, Mircea Pânzaru și Yigru Zeltil (până atunci „cronicar” al căldurii!) reiau seria de evenimente la restaurantul Casa Vegetariană (str. Mircea cel Bătrân, vizavi de plaja Modern). în decembrie are loc o nouă mutare, de data aceasta la Club Phoenix 2 (bd. Mamaia, zona Capitol).
din rațiuni tehnice (!), am fost nevoiți să ne limităm la literatură, dar sperăm că în 2013 vom putea să atacăm din nou alte domenii decât doar literatura. cu excepția unui singure ediții a Scenei de Luni (în care, contra cost, videoproiectorul ne-a plimbat prin autobuzul 40...), „căldura” a fost, este și va fi gratis, cu intrare liberă și tratament lejer (nefiind însă exclusă calitatea! părerea mea :)
povestea căldurii pe lung și pe larg... (amintiri de la căldură, ediție necenzurat!)
contextul: după moartea lui Marin Mincu, a lui George Vasilievici și a revistei Tomis, a devenit un clișeu ideea că în Constanța nu se întâmplă nimic în plan cultural („vidul ovid”). Sorin Dinco a susținut de mai multe ori la „căldură” că reala problemă n-ar fi inexistența evenimentelor culturale, ci slabele ecouri ale acestora în afara „provinciei”...
rewind: în 2002 a avut loc o schimbare radicală de format a revistei Tomis, dar și o schimbare cel puțin controversată a componenței redacției. cei care au fost nevoiți să plece (scriitori din generațiile anterioare, incl. Nicolae Motoc, unul dintre cei care au fondat revista în 1966) au fondat o nouă revistă (Ex Ponto, care apare și azi, dar având circulație restrânsă și alt target decât Tomis). înainte ca revista să dispară definitiv la începutul lui 2011 (după ce fondurile revistei au fost retrase în vara 2010 prin hotărârea Consiliului Local, iar revista a continuat să apară o vreme sub egida fundației Arta), Tomis a dat naștere multor controverse locale prin literatura tânără și necenzurată pe care a promovat-o. dar au fost organizate multe evenimente: colocviile tomitane, atelierele revistei tomis/primăvara poeților, festivalul internațional „ovidius”, cenaclul tomisseisme etc. și - de bine, de rău - s-a dezvoltat o legătură cu manifestările „generației 2000” din București și nu numai (de pildă, o strânsă legătură de prietenie cu frații Vakulovski și revista Tiuk din Chișinău).
în fine, nu mai insist, nu știu toată istoria revistei Tomis, nici măcar cea vizibilă cu ochiul liber; am fost doar un colaborator marginal care a debutat în revistă „la spartul târgului”. am prins doar ultima perioadă, cea în care Dan Mihuț depunea eforturi să scoată revista în condiții puțin spus grele, și puțin din penultima perioadă, în care Bogdan Papacostea era redactor-șef - am venit la scurt timp după moartea lui Vasilievici, care mi-a citit textele pe care i le-am dat lui Ion Faiter, dar care nu m-a cunoscut niciodată, așa cum nici eu nu i-am citit poeziile decât imediat înainte să aud vestea... am zugrăvit această poveste (în care mai mult ca sigur am îngroșat niște linii (în speță, ideea de „conflict între generații” care era, mai degrabă, de conflict între valori, ceea ce n-a împiedicat unii vechi redactori și colaboratori să scrie la Tomis; de asemenea am cunoscut o cititoare care s-a obișnuit în cele din urmă cu trecerea la „noul” Tomis, după ce a fost inițial șocată...) și am subțiat altele, dar ce să fac!) pentru că din așchiile revistei Tomis s-a desprins „căldură”.
eu (Yigru, dacă nu v-ați lămurit încă) și cu Dan Mihuț am venit invitați (pe facebook!) la micul eveniment organizat de către Bogdan Papacostea și Alina Pachițanu. tuspatru de la Tomis! refuz să cred (dar nu pot ști precis!) că Bogdan avea idee câtă amploare ar putea avea evenimentul. dar „căldura” n-a fost concepută ca un one-off, din moment ce, la sfârșitul primei ediții, Bogdan a promis că evenimentul va avea o frecvență săptămânală. cel puțin așa „țiu” eu minte! încă o precizare: în ultimii ani, revista Tomis, departe de a fi strict literară, a găzduit nenumărate pagini muzicii, fotografiei, picturii, arhitecturii, baletului, etc. Astfel încât nu e de mirare că această - să-i zicem pompos - multidisciplinaritate s-a revărsat în „căldură”. E o direcție cât se poate de legitimă, de atractivă și de... posibilă (fiindcă la Casa Cafelei avem ecran, videoproiector, laptop și... mâncare!), dar după „mutările de trupe” am fost nevoiți să reducem într-o oarecare măsură „căldura” la literatură - deh, „după buget”!... dar anul viitor vom pregăti mai multe surprize!...
altminteri, criticile pe care le-am auzit la adresa edițiilor vechi se refereau la „cvasiliteratura” și manevrele neodadaisto-suprarealiste care aveau loc. obișnuit cu avangarda, psihanaliza și psihedelia, nu m-a deranjat nici măcar ediția „karaoke” (în care am auzit „o mio babbino caro” de câteva zeci de ori - recunosc, am miorlăit și eu de câteva ori, nu fără pălăria verde și îmbrăcămintea „op art” din dotare!) - la ediția intitulată scandalos „Scroafa lu Patapievici” n-am fost, din păcate (căldură 7-8-9 sunt singurele ediții la care am lipsit, ba din cauza faptului că n-am fost invitat, ba că s-a nimerit (la c.9) să fiu ocupat la... sesiunea de comunicări științifice!!), dar am mai văzut respectivul „squirt-metraj” la o ediție anterioară - nefiind altceva decât un biet „meme” youtubist pornit de „tâmplarul dadaist” Vali Kioru. doar umor sec, dadaist, nici vorbă de Patapievici sau de critică la adresa acestuia...
momentan, Le Cocon organizează un șir de evenimente lunare, „warm/cold art”, care recuperează o bună parte din atmosfera laxă care a dominat edițiile de vară ale „căldurii”, precum și mixul multimedia/multiart. nu vreau totuși să sugerez că Le Cocon a „furat” ideea sau că „warm art” ar fi o colonie a „căldurii”! nicidecum. revenind puțin la context, să amintesc un eveniment organizat de Adela Beiu, Le Cocon și Andrei Costache (sper că n-am uitat pe cineva) la Cafe dArt, în decembrie 2010: „fetișval/fetishval de poezie live gratis” (eveniment la care a participat neașteptat de multă lume, fiindcă oricine a putut veni să citească poezie (sau să fie citit de către actori!), iar afișele, promovarea s-a realizat cu multe săptămâni în avans!). deloc întâmplător, Dan Mihuț, Alina Pachițanu și cu mine am participat și am avut locuri rezervate („loja Tomis”!!), unde s-au vândut exemplare din (pen)ultimele numere ale revistei (de fapt, a fost ultimul eveniment la care a participat, dar nu și organizat, Tomis) și unde, înghesuiți, am asistat la beția de poezii, adeseori cu iz douămiist (mai pe șleau, limbaj dezinhibat!) și adeseori slab calitative (dar au fost și excepții). Mai țin minte și acum tracul pe care l-am avut; fiind primul recital pe care l-am citit, nu e de mirare că am citit poemele mele (neo)dadaiste fără eye contact, de altfel aveam atâta lumină în fața mea încât nu vedeam pe nimeni din sală, doar auzeam reacțiile lui Mihuț... dar gata cu poveștile. Le Cocon și Andrei Costache au mai organizat recitaluri în diverse cluburi, precum Pulse, precum regretatul Bibliotek (unde a fost și lansarea 4+4/ in memoriam Marin Mincu, la care au participat Ștefania Mincu, Octavian Soviany și ce-a mai rămas din Grupul de la Constanța (Mircea Țuglea, Sorin Dinco, Mugur Grosu, Grigore Șoitu), moderator fiind Dan Mihuț) sau precum obscurul Roots (filmările de la Cafe dArt, Pulse și Roots sunt încă disponibile pe youtube), unde am citit în aceeași seară în care am participat la... cenaclul Mihail Sadoveanu! cel mai longeviv eveniment cultural din Constanța, dar și un cadru rigid, acuzat de veleitarism... am fost acolo nu atât „pentru a face mișto” (ceea ce m-ar fi „salvat” în ochii unora!), ci pentru că am vrut să citesc cu un an în urmă (atunci când treceam printr-o fază pseudo-clasicistă!), iar ediția cu mine a fost amânată până în aprilie. până la urmă, a fost un experiment, voiam să testez reacția unui public presupus a fi impermeabil la poezie mai tânără. poeziile mele aveau pe-atunci o oarecare irizație eminesciană și blagiană (pentru care am fost suspectat de... cumințenie!), păstrând totuși unele influențe avangardiste (precum și inconfundabila obsesie culinară!), astfel încât am fost tratat ca un avangardist suportabil și aproape sorescian... reacții favorabile care s-au încheiat în momentul în care m-a sunat Le Cocon și am fost nevoit să plec intempestiv de la cenaclu, spre mirarea lui Geo Vlad („în 40+ ani de cenaclu nu s-a întâmplat ca să ne suprapunem cu alt recital de poezie!”) și neplăcerea vădită a celorlalți din sală (care au crezut poate că e un gest de frondă), ca să ajung la Roots... am insistat atât de mult pe faza asta pentru a completa „tabloul” contextului. numele cenaclului Sadoveanu e menționat aproape întotdeauna cu o notă peiorativă, și nu fără dreptate, dar măcar există în continuare și, de bine, de rău, au trecut pe-aici inclusiv Mugur Grosu și George Vasilievici - deși lectura lui Mugur a stârnit nedumerire, iar Vasilievici și-a renegat ulterior versurile din această perioadă (vol. „Îngerul negru”)...
*
flashback: bulevardul mamaia. dinspre ovidius m-am îndreptat înspre delfinariu, căutând cu „ochiometrul” hotelul royal. așa scria pe feisbuc: lângă fosta școală 1, aproape de hotel royal... am mers pe jos până ce am găsit vestitul TheCoffeeShop. nimeni înăuntru, în față (ulterior, partea asta a fost complet abandonată). terasa goală. mă îndrept spre ușă: țoc țoc. aici se face evenimentul? zic eu. pe atunci nu știam fețele de-aici, m-au lăsat să intru, dar n-am respirat ușurat decât atunci când l-am văzut pe bogdan. între timp vine și dan mihuț. alina pachițanu. cristina vasile și sanda papacostea/miro san (care au venit cu obiecte handmade și fotografii, de aici și subtitlul de vernisaj de pe afiș) - le știu de la librăria sophia (care s-a închis mai încolo, în vară, dar care se afla în agonie de ceva vreme). pe liviu cristescu l-am cunoscut acolo. țin minte și acum discuțiile între mine, mihuț și liviu cristescu despre avangardă și toate cele. eticheta la control, vă rog: liviu cristescu se declara nu doar nouăzecist, ci și... „metal(l)ist”! dar, din câte ne-a spus, romanul lui de 1000+ pagini ar putea fi un experiment foarte simpatic. dacă publicat - dar ar avea nevoie de o ladă cu bani... muzica (niște coltrane în fundal) s-a întrerupt pentru a face loc părții de recital, care, ca la mai toate edițiile ulterioare, a început nu la ora 19, ci la 20 și ceva... nu poezii, așa cum scria pe afiș, ci un fragment de roman scris de bogdan. câte un exemplar imprimat pentru fiecare - nu știu pe unde mai am exemplarul, poate prin sufragerie... țin minte că i-am spus lui bogdan: o scriere cam „deprimistă” pentru gusturile mele, dar cu o construcție decentă (din câte mi-am putut da seama pe loc). după care un lung after hours, plin cu discuții în același gen (nu mai țin minte cu cine am mai discutat). am plecat după ce au plecat și mihuț, și cristescu - și cam ăsta va rămâne obiceiul meu... ce bine că nu mi-am ars geaca! mi-am lăsat geaca la marginea canapelei, neobservând că acolo e și un „reșou” (sau, informal, „reșeu”), un calorifer dat la maxim!... din ce am auzit de la bogdan și alina (și sper să nu mă înșel), acest calorifer e unul dintre motivele pentru care evenimentul a fost botezat „căldură”... și la edițiile următoare, caloriferul ne-a păstrat într-o atmosferă cel puțin călduță, până ce a venit vara...
*
(not so) fast forward: dacă la prima ediție a citit bogdan, la a doua a citit alina. dar, evident, cu prezentarea lui bogdan, care s-a descurcat, părerea mea, mult mai bine decât mine în postura de histrion. poate singurul meu reproș este îndreptat înspre faptul că, mai ales spre finele verii, bogdan a declarat în repetate rânduri, ca o lozincă, „facem aici un eveniment unic, special în constanța” (sau cam așa ceva). iartă-mă, bogdane, dar nu putem fi până la urmă siguri! tot în iulie amelia stănescu (prezentă și ea la primele călduri, acum mi-am amintit, pe când nu a apărut încă volumul „așternuturi de ploaie”) a organizat o chestie cu jazz și poezie, de care nici n-am auzit. la fel de bine s-ar putea să fie vreun cenaclu grozav într-un liceu oarecare sau chiar într-o bodegă din km 4-5 (exagerez acum, dar doar un pic! nu știi niciodată de unde sare iepuroiul!) și eu să nu fi auzit!... am I too unreliable? get used to it.
alina a citit niște poeme absolut psihedelice, printre care și un videopoem absolut epic, cu un soundtrack (de la trip-hop până la rammstein, „amerika amerika”) pe cinste, redat la fidelitate joasă (ceea ce explică titlul de pe afiș: „are you still married?”...) și adeseori câte 2-3 melodii în același timp... ceva nu departe „cvasiliteratura” (în accepția obișnuită dar și/sau în accepția lui marin mincu, aceea de „literatură cu riscuri”) de telefon mobil a lui mugur grosu și, mai nou, le cocon, nelipsind nici neosuprarealismul clinic pe care s-a axat alina pachițanu (drept pentru care am auzit bârfe, vorbe pe la uși că alina ar fi... nebună cu acte în regulă! pe când ea, lucrând la spitalul mare (apropo de cartea ei „curtea interioară”, publicată la tracus arte), știe tot ce trebuie ca să mimeze la perfecție, dacă ar vrea. în fine, nu mai comentez (nici respectivele guri rele nu păreau a fi tobe de psihanaliză și suprarealism, iar dacă vreți fișă medicală... nu scrie pe mine facultatea de medicină!)... la ediția cu numărul 13, a citit din nou poezii, de data aceasta dintr-o plachetă samizdat (adică scoasă în regie proprie!) intitulată „conviețuirea în trei”, în aceeași stil (în ceea ce privește calitatea - sincer, nu mai țin minte cine știe ce din seara aceea, mai mult dizertația teologică a lui bogdan - chiar așa, rublev a fost tare la vremea lui...)
ediția cu #3: rândul meu. de-acum încolo, sunt, aș putea spune, „vioara a treia” - moderatorul de back-up, care a fost nevoit să bălbâie câteva cuvinte în ultimele ediții ale scenei de luni - dar despre asta mai încolo. am fost invitat să citesc poezii. și am venit cu un ciclu imens de poezii care a însumat 30 de minute (doar lectura!) și 3-4 ani (perioada în care au fost scrise poeziile)! cu alte cuvinte, șoc intensiv! dar, înainte de eveniment, bogdan m-a sunat pentru o sesiune foto în fața cazinoului. așa s-a născut fotografia de pe afiș, în care pozez cu o carte de heidegger în mână (de ce tocmai heidegger? pentru că titlul era scris cu roz!), îmbrăcat într-un „suman” arhaic (și, evident, rigid pe dinăuntru!) și cu fesul meu roz preferat. la eveniment m-am trezit însă în condiții chiar mai dificile! am stat nu numai cu sumanul, dar și cu casca de biciclist și fularul lui bogdan, asediat pe deasupra de videoproiectorul ocupat cu alice în țara minunilor!... but challenge accepted. și m-am descurcat. oamenii chiar s-au distrat, iar bogdan, și după evenimentul acela și cu câteva luni după, a reținut această ediție ca fiind „cea mai reușită”. părerea lui!
*
nu m-am lămurit dacă a fost într-adevăr ziua lui bogdan - dar din moment ce evenimentul (căldură 4) a avut subtitlul CRIZA 36, foarte probabil. cert este că niște actrițe alegorice (elementale sau ceva de genu) au invadat locația și mai-mai să-l răpească pe bogdan... care a jonglat și el tot în perimetrul costumației, pe măsură ce ne citea, alternativ, din poeziile lui și din poeziile lui bukowski. desigur, nu fără un pahar de vin. dar nu mai țin minte aproape nimic din respectivele poezii (mai ales ale lui, că bukowski îmi e semi-familiar...). cam asta e. mai interesant din punctul meu de vedere a fost căldură 5, care nici măcar n-a beneficiat de un afiș. dacă țin minte bine, am fost chemați în ultimul moment sau am mers la ora obișnuită fără să apară nimic pe facebook - iar dacă a apărut, nu s-a păstrat... cert este doar conținutul ediției: a fost o seară „folclorizantă”. ultimele 3-4 ediții, începusem deja să practicăm „cadavre exquis” (poate impropriu spus) - fiecare dintre noi scria un rând și apoi primul cuvânt de pe următorul rând, după care împătuream primul rând și îl dădeam mai departe... cu alte cuvinte, improvizație liberă, cât se poate de dadaisto-suprarealistă. dar, în cazul ediției folclorizante, am avut o rigoare: să folosim câte-un arhaism sau regionalism dintr-o lungă serie tipărită de alina, dacă nu mă înșel... din ce s-a întâmplat „pe scenă” (adică în acel loc central din fața videoproiectorului) rețin acum doar recitalul acelui tip simpatic al cărui nume nu îl mai rețin, dar care nu poate fi decât viorel (!) ori victor... în fine, vorba lui gellu naum, numele nu contează, poți să mă chemi și kikiriki, și wolfgang... dar acel viorel/victor (care, de altfel, a fost la multe ediții ale „căldurii”, ca și acel individ care seamănă, după mine, cu vasile leac...) a cânta strașnic din fluier! am și eu un fluier de plastic identic, cu diferența că atunci când eu sau mama mea încercăm să cântăm, nu ne iese decât o notă, care seamănă cu imnul samovarului...
în fine, am avut atunci (mă refer la ediția #5) un guest star care n-a mai revenit în 2012 la căldură, dar pe care o voi invita la un moment dat anul viitor: delia vărzariu, care ne-a citit puțin din romanul ei culinar (așa țin minte) și din câteva poezii (primele ei poezii). sper că o să mai auziți de ea în curând!
căldură #6 - maria callas, o mio babbino caro, pe youtube, pus „on repeat” de câteva zeci dacă nu sute de ori! mi s-a imprimat pe creier, și azi aș recunoaște melodia... dar a fost o ediție curat suprarealistă! după ce am văzut afișul pe facebook (din care nu lipsea op art-ul), mi-am luat o bluză sau geacă (nu știu cum să o definesc) cu dungi și am ajuns la casa cafelei, nu fără gura căscată în fața colajului „SUNT ÎN TIMPUL VIEȚII” pe care alina (cred că ea e capul răutăților!) l-a amplasat pe un scaun. după care surprizele s-au ținut lanț - am pozat, nu fără candoare, cu aripi roșii de fluture și o pălărie verde-sclipici în cap! am avut apoi parte și de (deja banalele) cadavre, dar unic a fost momentul de karaoke, în care am miorlăit și eu o mio babbino caro. în rest, ce să mai zic, you had to be there.
*
așa cum am scris mai sus ^^^^^^^^^^, n-am fost la edițiile #7, #8 și #9 din căldură. așa că pas! dar cine e curios, să se uite pe secțiunea de poze + video
*
în sfârșit, magazinul de cafea s-a mutat pe terasă, iar căldura celebrului reșou a dispărut! afișul înfipt în darts, radio-ul antic în spatele căruia bubuiau boxe moderne (pozele în care „manipulam” volumul au făcut carieră, incl. pe coperta a patra a volumului meu de „cacao”), colajul cu ramă clasică „MAGAZINUL DE CAFEA”, zidul numai bun pentru videoproiector (aiurea, abia după a apus soarele a început să se vadă ca lumea) - iată, astfel, debutul „căldurii în aer liber”, fie el și de bd. mamaia. gălăgia și-a arătat colții repede (mai ales la ediția cu liviu cristescu, cam răgușiț, fără microfon și cu o lectură prea rapidă, părerea mea!), dar era o kestie să-l vezi pe bogdan papacostea făcându-și apariția pe bicicletă (casca lui bogdan ați văzut-o pe capul meu, la căldură 3 roz) sau pe alina pachițanu coborând din 40 la stația care era chiar vizavi de casa cafelei. sau pe liviu cristescu venind pe jos, imperturbabil, așteptând răbdător în fața zebrei inexistente, fiindcă - desigur - de ce ar fi mai mult de o zebră pe kilometru? să nu-mi spună nimeni povești de circulație - știu doar că traficul era uneori cu flux și cu reflux, astfel încât uneori nu mai trecea nicio mașină (fiindcă toate stau și așteaptă la intersecția cu ion rațiu...). dar să trecem la căldurile noastre.
dacă ediția 10 a fost o ridicare la pătrat a cadavrelor pe care le-am făcut și până atunci (am mai jucat și alte jocuri suprarealiste în seara aceea, dar chiar nu mai țin minte!), ediția cu numărul 11 a fost mult mai specială.
de constantin+elena, alina a făcut un colaj care încă se află pe youtube, cu versuri din Elena Farago, niște frânturi dintr-o înregistrare cu Noica (evident, Constantin!) + o electrocardiogramă sau alina știe ce se aude în timpul colajului - ce bine că respectivul colaj nu s-a dat la volum tare decât de câteva ori... „dar atunci, iarăși, cine se aduna cu cine?!” totuși, ediția se remarcă prin momentul muzical, primul de acest gen la căldură: iani și cristi au cântat la vioară și chitară acustică (așa țin minte), jonglând între tango-uri și... britney spears și mj! interpretarea din smooth criminal chiar ne-a descrețit frunțile...
(va urma)
rewind: în 2002 a avut loc o schimbare radicală de format a revistei Tomis, dar și o schimbare cel puțin controversată a componenței redacției. cei care au fost nevoiți să plece (scriitori din generațiile anterioare, incl. Nicolae Motoc, unul dintre cei care au fondat revista în 1966) au fondat o nouă revistă (Ex Ponto, care apare și azi, dar având circulație restrânsă și alt target decât Tomis). înainte ca revista să dispară definitiv la începutul lui 2011 (după ce fondurile revistei au fost retrase în vara 2010 prin hotărârea Consiliului Local, iar revista a continuat să apară o vreme sub egida fundației Arta), Tomis a dat naștere multor controverse locale prin literatura tânără și necenzurată pe care a promovat-o. dar au fost organizate multe evenimente: colocviile tomitane, atelierele revistei tomis/primăvara poeților, festivalul internațional „ovidius”, cenaclul tomisseisme etc. și - de bine, de rău - s-a dezvoltat o legătură cu manifestările „generației 2000” din București și nu numai (de pildă, o strânsă legătură de prietenie cu frații Vakulovski și revista Tiuk din Chișinău).
în fine, nu mai insist, nu știu toată istoria revistei Tomis, nici măcar cea vizibilă cu ochiul liber; am fost doar un colaborator marginal care a debutat în revistă „la spartul târgului”. am prins doar ultima perioadă, cea în care Dan Mihuț depunea eforturi să scoată revista în condiții puțin spus grele, și puțin din penultima perioadă, în care Bogdan Papacostea era redactor-șef - am venit la scurt timp după moartea lui Vasilievici, care mi-a citit textele pe care i le-am dat lui Ion Faiter, dar care nu m-a cunoscut niciodată, așa cum nici eu nu i-am citit poeziile decât imediat înainte să aud vestea... am zugrăvit această poveste (în care mai mult ca sigur am îngroșat niște linii (în speță, ideea de „conflict între generații” care era, mai degrabă, de conflict între valori, ceea ce n-a împiedicat unii vechi redactori și colaboratori să scrie la Tomis; de asemenea am cunoscut o cititoare care s-a obișnuit în cele din urmă cu trecerea la „noul” Tomis, după ce a fost inițial șocată...) și am subțiat altele, dar ce să fac!) pentru că din așchiile revistei Tomis s-a desprins „căldură”.
eu (Yigru, dacă nu v-ați lămurit încă) și cu Dan Mihuț am venit invitați (pe facebook!) la micul eveniment organizat de către Bogdan Papacostea și Alina Pachițanu. tuspatru de la Tomis! refuz să cred (dar nu pot ști precis!) că Bogdan avea idee câtă amploare ar putea avea evenimentul. dar „căldura” n-a fost concepută ca un one-off, din moment ce, la sfârșitul primei ediții, Bogdan a promis că evenimentul va avea o frecvență săptămânală. cel puțin așa „țiu” eu minte! încă o precizare: în ultimii ani, revista Tomis, departe de a fi strict literară, a găzduit nenumărate pagini muzicii, fotografiei, picturii, arhitecturii, baletului, etc. Astfel încât nu e de mirare că această - să-i zicem pompos - multidisciplinaritate s-a revărsat în „căldură”. E o direcție cât se poate de legitimă, de atractivă și de... posibilă (fiindcă la Casa Cafelei avem ecran, videoproiector, laptop și... mâncare!), dar după „mutările de trupe” am fost nevoiți să reducem într-o oarecare măsură „căldura” la literatură - deh, „după buget”!... dar anul viitor vom pregăti mai multe surprize!...
altminteri, criticile pe care le-am auzit la adresa edițiilor vechi se refereau la „cvasiliteratura” și manevrele neodadaisto-suprarealiste care aveau loc. obișnuit cu avangarda, psihanaliza și psihedelia, nu m-a deranjat nici măcar ediția „karaoke” (în care am auzit „o mio babbino caro” de câteva zeci de ori - recunosc, am miorlăit și eu de câteva ori, nu fără pălăria verde și îmbrăcămintea „op art” din dotare!) - la ediția intitulată scandalos „Scroafa lu Patapievici” n-am fost, din păcate (căldură 7-8-9 sunt singurele ediții la care am lipsit, ba din cauza faptului că n-am fost invitat, ba că s-a nimerit (la c.9) să fiu ocupat la... sesiunea de comunicări științifice!!), dar am mai văzut respectivul „squirt-metraj” la o ediție anterioară - nefiind altceva decât un biet „meme” youtubist pornit de „tâmplarul dadaist” Vali Kioru. doar umor sec, dadaist, nici vorbă de Patapievici sau de critică la adresa acestuia...
momentan, Le Cocon organizează un șir de evenimente lunare, „warm/cold art”, care recuperează o bună parte din atmosfera laxă care a dominat edițiile de vară ale „căldurii”, precum și mixul multimedia/multiart. nu vreau totuși să sugerez că Le Cocon a „furat” ideea sau că „warm art” ar fi o colonie a „căldurii”! nicidecum. revenind puțin la context, să amintesc un eveniment organizat de Adela Beiu, Le Cocon și Andrei Costache (sper că n-am uitat pe cineva) la Cafe dArt, în decembrie 2010: „fetișval/fetishval de poezie live gratis” (eveniment la care a participat neașteptat de multă lume, fiindcă oricine a putut veni să citească poezie (sau să fie citit de către actori!), iar afișele, promovarea s-a realizat cu multe săptămâni în avans!). deloc întâmplător, Dan Mihuț, Alina Pachițanu și cu mine am participat și am avut locuri rezervate („loja Tomis”!!), unde s-au vândut exemplare din (pen)ultimele numere ale revistei (de fapt, a fost ultimul eveniment la care a participat, dar nu și organizat, Tomis) și unde, înghesuiți, am asistat la beția de poezii, adeseori cu iz douămiist (mai pe șleau, limbaj dezinhibat!) și adeseori slab calitative (dar au fost și excepții). Mai țin minte și acum tracul pe care l-am avut; fiind primul recital pe care l-am citit, nu e de mirare că am citit poemele mele (neo)dadaiste fără eye contact, de altfel aveam atâta lumină în fața mea încât nu vedeam pe nimeni din sală, doar auzeam reacțiile lui Mihuț... dar gata cu poveștile. Le Cocon și Andrei Costache au mai organizat recitaluri în diverse cluburi, precum Pulse, precum regretatul Bibliotek (unde a fost și lansarea 4+4/ in memoriam Marin Mincu, la care au participat Ștefania Mincu, Octavian Soviany și ce-a mai rămas din Grupul de la Constanța (Mircea Țuglea, Sorin Dinco, Mugur Grosu, Grigore Șoitu), moderator fiind Dan Mihuț) sau precum obscurul Roots (filmările de la Cafe dArt, Pulse și Roots sunt încă disponibile pe youtube), unde am citit în aceeași seară în care am participat la... cenaclul Mihail Sadoveanu! cel mai longeviv eveniment cultural din Constanța, dar și un cadru rigid, acuzat de veleitarism... am fost acolo nu atât „pentru a face mișto” (ceea ce m-ar fi „salvat” în ochii unora!), ci pentru că am vrut să citesc cu un an în urmă (atunci când treceam printr-o fază pseudo-clasicistă!), iar ediția cu mine a fost amânată până în aprilie. până la urmă, a fost un experiment, voiam să testez reacția unui public presupus a fi impermeabil la poezie mai tânără. poeziile mele aveau pe-atunci o oarecare irizație eminesciană și blagiană (pentru care am fost suspectat de... cumințenie!), păstrând totuși unele influențe avangardiste (precum și inconfundabila obsesie culinară!), astfel încât am fost tratat ca un avangardist suportabil și aproape sorescian... reacții favorabile care s-au încheiat în momentul în care m-a sunat Le Cocon și am fost nevoit să plec intempestiv de la cenaclu, spre mirarea lui Geo Vlad („în 40+ ani de cenaclu nu s-a întâmplat ca să ne suprapunem cu alt recital de poezie!”) și neplăcerea vădită a celorlalți din sală (care au crezut poate că e un gest de frondă), ca să ajung la Roots... am insistat atât de mult pe faza asta pentru a completa „tabloul” contextului. numele cenaclului Sadoveanu e menționat aproape întotdeauna cu o notă peiorativă, și nu fără dreptate, dar măcar există în continuare și, de bine, de rău, au trecut pe-aici inclusiv Mugur Grosu și George Vasilievici - deși lectura lui Mugur a stârnit nedumerire, iar Vasilievici și-a renegat ulterior versurile din această perioadă (vol. „Îngerul negru”)...
*
flashback: bulevardul mamaia. dinspre ovidius m-am îndreptat înspre delfinariu, căutând cu „ochiometrul” hotelul royal. așa scria pe feisbuc: lângă fosta școală 1, aproape de hotel royal... am mers pe jos până ce am găsit vestitul TheCoffeeShop. nimeni înăuntru, în față (ulterior, partea asta a fost complet abandonată). terasa goală. mă îndrept spre ușă: țoc țoc. aici se face evenimentul? zic eu. pe atunci nu știam fețele de-aici, m-au lăsat să intru, dar n-am respirat ușurat decât atunci când l-am văzut pe bogdan. între timp vine și dan mihuț. alina pachițanu. cristina vasile și sanda papacostea/miro san (care au venit cu obiecte handmade și fotografii, de aici și subtitlul de vernisaj de pe afiș) - le știu de la librăria sophia (care s-a închis mai încolo, în vară, dar care se afla în agonie de ceva vreme). pe liviu cristescu l-am cunoscut acolo. țin minte și acum discuțiile între mine, mihuț și liviu cristescu despre avangardă și toate cele. eticheta la control, vă rog: liviu cristescu se declara nu doar nouăzecist, ci și... „metal(l)ist”! dar, din câte ne-a spus, romanul lui de 1000+ pagini ar putea fi un experiment foarte simpatic. dacă publicat - dar ar avea nevoie de o ladă cu bani... muzica (niște coltrane în fundal) s-a întrerupt pentru a face loc părții de recital, care, ca la mai toate edițiile ulterioare, a început nu la ora 19, ci la 20 și ceva... nu poezii, așa cum scria pe afiș, ci un fragment de roman scris de bogdan. câte un exemplar imprimat pentru fiecare - nu știu pe unde mai am exemplarul, poate prin sufragerie... țin minte că i-am spus lui bogdan: o scriere cam „deprimistă” pentru gusturile mele, dar cu o construcție decentă (din câte mi-am putut da seama pe loc). după care un lung after hours, plin cu discuții în același gen (nu mai țin minte cu cine am mai discutat). am plecat după ce au plecat și mihuț, și cristescu - și cam ăsta va rămâne obiceiul meu... ce bine că nu mi-am ars geaca! mi-am lăsat geaca la marginea canapelei, neobservând că acolo e și un „reșou” (sau, informal, „reșeu”), un calorifer dat la maxim!... din ce am auzit de la bogdan și alina (și sper să nu mă înșel), acest calorifer e unul dintre motivele pentru care evenimentul a fost botezat „căldură”... și la edițiile următoare, caloriferul ne-a păstrat într-o atmosferă cel puțin călduță, până ce a venit vara...
*
(not so) fast forward: dacă la prima ediție a citit bogdan, la a doua a citit alina. dar, evident, cu prezentarea lui bogdan, care s-a descurcat, părerea mea, mult mai bine decât mine în postura de histrion. poate singurul meu reproș este îndreptat înspre faptul că, mai ales spre finele verii, bogdan a declarat în repetate rânduri, ca o lozincă, „facem aici un eveniment unic, special în constanța” (sau cam așa ceva). iartă-mă, bogdane, dar nu putem fi până la urmă siguri! tot în iulie amelia stănescu (prezentă și ea la primele călduri, acum mi-am amintit, pe când nu a apărut încă volumul „așternuturi de ploaie”) a organizat o chestie cu jazz și poezie, de care nici n-am auzit. la fel de bine s-ar putea să fie vreun cenaclu grozav într-un liceu oarecare sau chiar într-o bodegă din km 4-5 (exagerez acum, dar doar un pic! nu știi niciodată de unde sare iepuroiul!) și eu să nu fi auzit!... am I too unreliable? get used to it.
alina a citit niște poeme absolut psihedelice, printre care și un videopoem absolut epic, cu un soundtrack (de la trip-hop până la rammstein, „amerika amerika”) pe cinste, redat la fidelitate joasă (ceea ce explică titlul de pe afiș: „are you still married?”...) și adeseori câte 2-3 melodii în același timp... ceva nu departe „cvasiliteratura” (în accepția obișnuită dar și/sau în accepția lui marin mincu, aceea de „literatură cu riscuri”) de telefon mobil a lui mugur grosu și, mai nou, le cocon, nelipsind nici neosuprarealismul clinic pe care s-a axat alina pachițanu (drept pentru care am auzit bârfe, vorbe pe la uși că alina ar fi... nebună cu acte în regulă! pe când ea, lucrând la spitalul mare (apropo de cartea ei „curtea interioară”, publicată la tracus arte), știe tot ce trebuie ca să mimeze la perfecție, dacă ar vrea. în fine, nu mai comentez (nici respectivele guri rele nu păreau a fi tobe de psihanaliză și suprarealism, iar dacă vreți fișă medicală... nu scrie pe mine facultatea de medicină!)... la ediția cu numărul 13, a citit din nou poezii, de data aceasta dintr-o plachetă samizdat (adică scoasă în regie proprie!) intitulată „conviețuirea în trei”, în aceeași stil (în ceea ce privește calitatea - sincer, nu mai țin minte cine știe ce din seara aceea, mai mult dizertația teologică a lui bogdan - chiar așa, rublev a fost tare la vremea lui...)
ediția cu #3: rândul meu. de-acum încolo, sunt, aș putea spune, „vioara a treia” - moderatorul de back-up, care a fost nevoit să bălbâie câteva cuvinte în ultimele ediții ale scenei de luni - dar despre asta mai încolo. am fost invitat să citesc poezii. și am venit cu un ciclu imens de poezii care a însumat 30 de minute (doar lectura!) și 3-4 ani (perioada în care au fost scrise poeziile)! cu alte cuvinte, șoc intensiv! dar, înainte de eveniment, bogdan m-a sunat pentru o sesiune foto în fața cazinoului. așa s-a născut fotografia de pe afiș, în care pozez cu o carte de heidegger în mână (de ce tocmai heidegger? pentru că titlul era scris cu roz!), îmbrăcat într-un „suman” arhaic (și, evident, rigid pe dinăuntru!) și cu fesul meu roz preferat. la eveniment m-am trezit însă în condiții chiar mai dificile! am stat nu numai cu sumanul, dar și cu casca de biciclist și fularul lui bogdan, asediat pe deasupra de videoproiectorul ocupat cu alice în țara minunilor!... but challenge accepted. și m-am descurcat. oamenii chiar s-au distrat, iar bogdan, și după evenimentul acela și cu câteva luni după, a reținut această ediție ca fiind „cea mai reușită”. părerea lui!
*
nu m-am lămurit dacă a fost într-adevăr ziua lui bogdan - dar din moment ce evenimentul (căldură 4) a avut subtitlul CRIZA 36, foarte probabil. cert este că niște actrițe alegorice (elementale sau ceva de genu) au invadat locația și mai-mai să-l răpească pe bogdan... care a jonglat și el tot în perimetrul costumației, pe măsură ce ne citea, alternativ, din poeziile lui și din poeziile lui bukowski. desigur, nu fără un pahar de vin. dar nu mai țin minte aproape nimic din respectivele poezii (mai ales ale lui, că bukowski îmi e semi-familiar...). cam asta e. mai interesant din punctul meu de vedere a fost căldură 5, care nici măcar n-a beneficiat de un afiș. dacă țin minte bine, am fost chemați în ultimul moment sau am mers la ora obișnuită fără să apară nimic pe facebook - iar dacă a apărut, nu s-a păstrat... cert este doar conținutul ediției: a fost o seară „folclorizantă”. ultimele 3-4 ediții, începusem deja să practicăm „cadavre exquis” (poate impropriu spus) - fiecare dintre noi scria un rând și apoi primul cuvânt de pe următorul rând, după care împătuream primul rând și îl dădeam mai departe... cu alte cuvinte, improvizație liberă, cât se poate de dadaisto-suprarealistă. dar, în cazul ediției folclorizante, am avut o rigoare: să folosim câte-un arhaism sau regionalism dintr-o lungă serie tipărită de alina, dacă nu mă înșel... din ce s-a întâmplat „pe scenă” (adică în acel loc central din fața videoproiectorului) rețin acum doar recitalul acelui tip simpatic al cărui nume nu îl mai rețin, dar care nu poate fi decât viorel (!) ori victor... în fine, vorba lui gellu naum, numele nu contează, poți să mă chemi și kikiriki, și wolfgang... dar acel viorel/victor (care, de altfel, a fost la multe ediții ale „căldurii”, ca și acel individ care seamănă, după mine, cu vasile leac...) a cânta strașnic din fluier! am și eu un fluier de plastic identic, cu diferența că atunci când eu sau mama mea încercăm să cântăm, nu ne iese decât o notă, care seamănă cu imnul samovarului...
în fine, am avut atunci (mă refer la ediția #5) un guest star care n-a mai revenit în 2012 la căldură, dar pe care o voi invita la un moment dat anul viitor: delia vărzariu, care ne-a citit puțin din romanul ei culinar (așa țin minte) și din câteva poezii (primele ei poezii). sper că o să mai auziți de ea în curând!
căldură #6 - maria callas, o mio babbino caro, pe youtube, pus „on repeat” de câteva zeci dacă nu sute de ori! mi s-a imprimat pe creier, și azi aș recunoaște melodia... dar a fost o ediție curat suprarealistă! după ce am văzut afișul pe facebook (din care nu lipsea op art-ul), mi-am luat o bluză sau geacă (nu știu cum să o definesc) cu dungi și am ajuns la casa cafelei, nu fără gura căscată în fața colajului „SUNT ÎN TIMPUL VIEȚII” pe care alina (cred că ea e capul răutăților!) l-a amplasat pe un scaun. după care surprizele s-au ținut lanț - am pozat, nu fără candoare, cu aripi roșii de fluture și o pălărie verde-sclipici în cap! am avut apoi parte și de (deja banalele) cadavre, dar unic a fost momentul de karaoke, în care am miorlăit și eu o mio babbino caro. în rest, ce să mai zic, you had to be there.
*
așa cum am scris mai sus ^^^^^^^^^^, n-am fost la edițiile #7, #8 și #9 din căldură. așa că pas! dar cine e curios, să se uite pe secțiunea de poze + video
*
în sfârșit, magazinul de cafea s-a mutat pe terasă, iar căldura celebrului reșou a dispărut! afișul înfipt în darts, radio-ul antic în spatele căruia bubuiau boxe moderne (pozele în care „manipulam” volumul au făcut carieră, incl. pe coperta a patra a volumului meu de „cacao”), colajul cu ramă clasică „MAGAZINUL DE CAFEA”, zidul numai bun pentru videoproiector (aiurea, abia după a apus soarele a început să se vadă ca lumea) - iată, astfel, debutul „căldurii în aer liber”, fie el și de bd. mamaia. gălăgia și-a arătat colții repede (mai ales la ediția cu liviu cristescu, cam răgușiț, fără microfon și cu o lectură prea rapidă, părerea mea!), dar era o kestie să-l vezi pe bogdan papacostea făcându-și apariția pe bicicletă (casca lui bogdan ați văzut-o pe capul meu, la căldură 3 roz) sau pe alina pachițanu coborând din 40 la stația care era chiar vizavi de casa cafelei. sau pe liviu cristescu venind pe jos, imperturbabil, așteptând răbdător în fața zebrei inexistente, fiindcă - desigur - de ce ar fi mai mult de o zebră pe kilometru? să nu-mi spună nimeni povești de circulație - știu doar că traficul era uneori cu flux și cu reflux, astfel încât uneori nu mai trecea nicio mașină (fiindcă toate stau și așteaptă la intersecția cu ion rațiu...). dar să trecem la căldurile noastre.
dacă ediția 10 a fost o ridicare la pătrat a cadavrelor pe care le-am făcut și până atunci (am mai jucat și alte jocuri suprarealiste în seara aceea, dar chiar nu mai țin minte!), ediția cu numărul 11 a fost mult mai specială.
de constantin+elena, alina a făcut un colaj care încă se află pe youtube, cu versuri din Elena Farago, niște frânturi dintr-o înregistrare cu Noica (evident, Constantin!) + o electrocardiogramă sau alina știe ce se aude în timpul colajului - ce bine că respectivul colaj nu s-a dat la volum tare decât de câteva ori... „dar atunci, iarăși, cine se aduna cu cine?!” totuși, ediția se remarcă prin momentul muzical, primul de acest gen la căldură: iani și cristi au cântat la vioară și chitară acustică (așa țin minte), jonglând între tango-uri și... britney spears și mj! interpretarea din smooth criminal chiar ne-a descrețit frunțile...
(va urma)
cronicăldură
„cronicăldură” este numele cronicii pe care am ținut-o la fiecare ediție a căldurii începând cu iunie 2012 și terminând cu septembrie 2012. în aceste cronici s-au regăsit mai ales notații de atmosferă, dar și tentative (slabe?) de critică impresionistă la adresa conținutului evenimentelor. yigru
*
1. letopisețul Căldurii: premiere parte, 29 iunie 2012, ed. 16
2.Cronicăldură: Scena de Luni #1, Crai de ghindă
*
1. letopisețul Căldurii: premiere parte, 29 iunie 2012, ed. 16
În urma unei
absențe vegetale, Magazinul de Cafea sus răsare, ca un ibric mare - avem
acum di tăti: The Neon Flamingo a înviat a 16-a ediție după Scriitură;
în urma lui, cei trei crai de la răsărit: CafEAua, ceașca goală și
umbrela închisă în ramă s-au deplasat la Antena 15 și au anunțat știrea.
Pe ce surse? Păi, autenticitatea poate fi verificată de către echipa
noastră de fotografi profesioniști.
------
În colțul special, îi avem ca invitați speciali pe actorul Mircea Pânzaru (luni veți vedea ce și cum) și pe Marian Vasile, care a venit cu, ghici ciupercă ce-o fi, CĂRȚI. Alina Pachițanu fotografiază fotografiile. Maestrul Bebe Pitei, liderul commando-ului fotografic, ne divulgă un banc: „Ce-ai vrea să scrie pe crucea ta? Vin imediat.” Liviu Cristescu îmi spune că ar prefera nu o cruce, ci un pendul. Fotografii ne agresează, vor să ne pozeze sufletele. Discuții despre Kant în timp ce așteptăm limonada etc. Cineva pune mâna pe umărul meu - de fapt, e Bogdan Papacostea: „De-acum încolo, Yigru este cronicarul nostru. Deci, dacă vreți să rămâneți în posteritate, dați-vă bine pe lângă el”. Gata, acum nu mai am nicio pretenție de obiectivitate.
------
„Melcii pot dormi 3 ani”. I-am povestit Alinei experiența mea de „turist în orașul natal”: am sărit (aproape literalmente!) din autobuz în autobuz, timp de 24 de ore, parcurgând aproape toate colțurile Constanței - astfel, cu un singur abonament, am făcut „evaziune fiscală”. (am fost în toate autobuzele, mai puțin 1, 44, 101(C), 3B/R) „Constanța e un sat de pescari”. I-am povestit lui Liviu ce-a ratat la Căldură 15. „Pianul n-are nevoie să dea din coadă”. S-ar părea că aici putem servi salate din grădina ursului și cafea guatemaleză.
------
Noaptea vine, iar fotografiile apar și pe mijlociul ecran. Prea multe fotografii gri. Să aplaudăm aplauzele! Băi, ai grijă să nu mă orbești cu blițul ăla. Liviu: „În curând va fi beznă, oamenii sunt cu privirea spre ieșire, își pun întrebi mărunte gen cum vor ajunge acasă (aluzie la subsemnatul yigru). Cântăreți din priviri, ipostaze apoftegmatice și trag concluzii hilare.” Cățeluș cu părul creț.
------
Tabăra de fotografie „OXIGEN II”. Mă gândesc la formula apei oxigenate (H2O2). Documentar relativ sublim, dar poate prea mult accent pe „lest”. Viața romanțată a bucătăriei. Să vedem și noi mai bine satul dintre dealuri! „Unii dintre noi nu mai respiră”. Întoarcerea lui Fane Geapana. Arhitectură. Fotografi în acțiune. Între timp, se strecoară printre noi legendarul Le Cocon. Planuri diabolice și parabolice. Mai multe detalii în curând. „Hai să mergem”. Am plecat înainte de after-hours - așa cum ar trebui să facă orice yigru medio-burghez. Pfffff. Am zărit un arici pe str. Suceava. Tăcere și „clair de lune”.
------
În colțul special, îi avem ca invitați speciali pe actorul Mircea Pânzaru (luni veți vedea ce și cum) și pe Marian Vasile, care a venit cu, ghici ciupercă ce-o fi, CĂRȚI. Alina Pachițanu fotografiază fotografiile. Maestrul Bebe Pitei, liderul commando-ului fotografic, ne divulgă un banc: „Ce-ai vrea să scrie pe crucea ta? Vin imediat.” Liviu Cristescu îmi spune că ar prefera nu o cruce, ci un pendul. Fotografii ne agresează, vor să ne pozeze sufletele. Discuții despre Kant în timp ce așteptăm limonada etc. Cineva pune mâna pe umărul meu - de fapt, e Bogdan Papacostea: „De-acum încolo, Yigru este cronicarul nostru. Deci, dacă vreți să rămâneți în posteritate, dați-vă bine pe lângă el”. Gata, acum nu mai am nicio pretenție de obiectivitate.
------
„Melcii pot dormi 3 ani”. I-am povestit Alinei experiența mea de „turist în orașul natal”: am sărit (aproape literalmente!) din autobuz în autobuz, timp de 24 de ore, parcurgând aproape toate colțurile Constanței - astfel, cu un singur abonament, am făcut „evaziune fiscală”. (am fost în toate autobuzele, mai puțin 1, 44, 101(C), 3B/R) „Constanța e un sat de pescari”. I-am povestit lui Liviu ce-a ratat la Căldură 15. „Pianul n-are nevoie să dea din coadă”. S-ar părea că aici putem servi salate din grădina ursului și cafea guatemaleză.
------
Noaptea vine, iar fotografiile apar și pe mijlociul ecran. Prea multe fotografii gri. Să aplaudăm aplauzele! Băi, ai grijă să nu mă orbești cu blițul ăla. Liviu: „În curând va fi beznă, oamenii sunt cu privirea spre ieșire, își pun întrebi mărunte gen cum vor ajunge acasă (aluzie la subsemnatul yigru). Cântăreți din priviri, ipostaze apoftegmatice și trag concluzii hilare.” Cățeluș cu părul creț.
------
Tabăra de fotografie „OXIGEN II”. Mă gândesc la formula apei oxigenate (H2O2). Documentar relativ sublim, dar poate prea mult accent pe „lest”. Viața romanțată a bucătăriei. Să vedem și noi mai bine satul dintre dealuri! „Unii dintre noi nu mai respiră”. Întoarcerea lui Fane Geapana. Arhitectură. Fotografi în acțiune. Între timp, se strecoară printre noi legendarul Le Cocon. Planuri diabolice și parabolice. Mai multe detalii în curând. „Hai să mergem”. Am plecat înainte de after-hours - așa cum ar trebui să facă orice yigru medio-burghez. Pfffff. Am zărit un arici pe str. Suceava. Tăcere și „clair de lune”.
2.Cronicăldură: Scena de Luni #1, Crai de ghindă
Cu burta de o
tonă, am făcut slalom printre străzile lăturalnice, înțesate de puștani
care mă întreabă conspirativ: „spik ingliș???”, pentru a ajunge, în cele
din urmă, la Magazinul de Cafea. Nicio figură cunoscută. În cele din
urmă, a sosit, în spatele unor flori artificiale, Alina. Ultimele
improv... vreau să spun, pregătiri. „Hai să facem mai intim aici”.
Sacrilegiu: anticele reviste Tomis, folosite pentru a „direcționa”
spoturile... La o șuetă cu Georgiana Mazilescu despre Max Blecher. În
spate, lumânări și - mai nou! - divan. Tronează acum și un vechi afiș
„Atelierele revistei Tomis” - ce vremuri... Note to self: să caut si eu
Psihonautica lui Paul Doru Mugur. Carte care, pe site-ul editurii, este
marketat ca „manual de instrucţiuni privind călătoria în lumea visului,
minicurs de fizică cuantică pentru eschimoşi și portal către internetul
cosmic”... Dar să revenim la căldurile noastre.
Din ce în ce mai multe fețe noi. Îl (re)salut cu această ocazie pe Dan Someșan - stay tuned, o să mai auziți de el. Bogdan: „te-ai levenit deja! Scrie cronica!” Altcineva: „ai scris deja cronica, înainte să vii?” Le Cocon vrea să-mi strivească bucățile de pizza. Liviu crede că vreau ca toți să scrie în stilul meu. Mania persecuției? Probabil.
Așezați pe scaunele și pernele (da!) noastre, ne-am delectat - fiecare cum am putut - cu turul de forță baladescă a lui Mircea Pânzaru. „Mistrețul cu colții de argint” într-o interpretare cu mult „relief” (în lipsa unui termen mai bun) - ar fi fost totuși recomandat un microfon ca să audă și cei din spate. Cei deconcertați de seriozitatea demersului artistic poate că și-au revenit odată cu „Crai de ghindă” - un text mai puțin cunoscut al lui Doinaș, într-o variantă cu o doză savuroasă de ironie. Iarăși, nu știu cât de mulți au înțeles poantele subtile (cele precum momentul cu DEX-ul au asigurat totuși câteva zâmbete) - nici eu nu pot să mă laud în privința asta. Dar, una peste alta, a meritat. Aștept totuși cu nerăbdare „happening”-urile la care au făcut referire Bogdan+Alina la un moment dat.
„Blue night”. Oscilând între masa „coconiană” de-afară și divanul din interior. By the way, Căldură va mai avea un „spin-off”: duminicile de chill-out cu Le Cocon. Să vedem cum iese. Ideea următorului eveniment Căldură: un tribut celebrului Flamingo de Neon, care a înviat data trecută dar a fost remarcat în treacăt doar de mine (Alex the chef a refuzat să comenteze). „Free jazz gratis”. În August, ediție obligatorie pentru Tristan Tzara. În rest, mâncare și stele.
3. Cronicăldură: #17 Flamingo de Neon, 6 iulie două mii doișpe
Din ce în ce mai multe fețe noi. Îl (re)salut cu această ocazie pe Dan Someșan - stay tuned, o să mai auziți de el. Bogdan: „te-ai levenit deja! Scrie cronica!” Altcineva: „ai scris deja cronica, înainte să vii?” Le Cocon vrea să-mi strivească bucățile de pizza. Liviu crede că vreau ca toți să scrie în stilul meu. Mania persecuției? Probabil.
Așezați pe scaunele și pernele (da!) noastre, ne-am delectat - fiecare cum am putut - cu turul de forță baladescă a lui Mircea Pânzaru. „Mistrețul cu colții de argint” într-o interpretare cu mult „relief” (în lipsa unui termen mai bun) - ar fi fost totuși recomandat un microfon ca să audă și cei din spate. Cei deconcertați de seriozitatea demersului artistic poate că și-au revenit odată cu „Crai de ghindă” - un text mai puțin cunoscut al lui Doinaș, într-o variantă cu o doză savuroasă de ironie. Iarăși, nu știu cât de mulți au înțeles poantele subtile (cele precum momentul cu DEX-ul au asigurat totuși câteva zâmbete) - nici eu nu pot să mă laud în privința asta. Dar, una peste alta, a meritat. Aștept totuși cu nerăbdare „happening”-urile la care au făcut referire Bogdan+Alina la un moment dat.
„Blue night”. Oscilând între masa „coconiană” de-afară și divanul din interior. By the way, Căldură va mai avea un „spin-off”: duminicile de chill-out cu Le Cocon. Să vedem cum iese. Ideea următorului eveniment Căldură: un tribut celebrului Flamingo de Neon, care a înviat data trecută dar a fost remarcat în treacăt doar de mine (Alex the chef a refuzat să comenteze). „Free jazz gratis”. În August, ediție obligatorie pentru Tristan Tzara. În rest, mâncare și stele.
3. Cronicăldură: #17 Flamingo de Neon, 6 iulie două mii doișpe
Ediția care se desfășoară în chiar acest moment este un eșec total... ba nu, un ișlic total.
V-am speriat?
Mai în glumă, mai în serios, am cam uitat acasă partea cu „free jazz gratis” - al treilea cuvânt a dispărut de pe afiș, iar primul e cam irelevant - din motive tehnice/de buget/de marketing, am renuntat și la free jazz, pentru ceva relativ convențional... but who cares? Poate doar Liviu, dar Liviu are o absență pe ziua de azi.
Oricum: avem nevoie doar de Flamingo în viața noastră. Flamingo. Flamingo. Flamingo. Flamingo. Flamingo. Avem Flamingo? Avem. Iată, depunem aceste hârtii roz la altarul Său. Flamingo. Încălzește-ne cu neonul tău. Flamingo. O, flamingo roz... O, flamingo roz...
Avem hârtie igienică premium roz? Avem. Și ce am făcut cu ea? Papioane, cravate, brățări, bentițe... Am înnebunit? Probabil. Ne închinăm la un singur zeu - Flamingo. Dă-ne nouă astăzi lumina ta decorativă și îi iartă pe cei temători de ridicoli... hei, urechelniță.
The Crimson Wing. Un documentar. Cu. Flamingo. Flamingo. Flamingo. Flamingo. Să dansăm!
Roz. Roz. Roz. „Optimismul total”. „Natură, nu kitsch”. Carte de muncă colectivă... Să nu fim triști: de fiecare dată când moare un flamingo, alți 50 decolează.
Mă, până la urmă ați dansat?
Deocamdată, lansez episodul pilot al minirubricii
Inter-pe-viu
1) Care a fost ultima dată când ați mâncat o prăjitură roz?
A: Acum 3 luni.
B: Pe 9 iunie.
2) Credeți că mântuirea e gratis?
A: Nimic nu e gratis. (hî hî hî)
B: Categoric, nu.
3) Am vreo pată pe obraz?
A: Nu ai, domnule.
B: Eu nuuuu văd pete pe obraz.
-----
Citatul zilei: „Frumusețea miroase a parizer”
4. Cronicăldură: Scena de Luni #2 duminică, 8 iulie, ”Cum necum trecum”
V-am speriat?
Mai în glumă, mai în serios, am cam uitat acasă partea cu „free jazz gratis” - al treilea cuvânt a dispărut de pe afiș, iar primul e cam irelevant - din motive tehnice/de buget/de marketing, am renuntat și la free jazz, pentru ceva relativ convențional... but who cares? Poate doar Liviu, dar Liviu are o absență pe ziua de azi.
Oricum: avem nevoie doar de Flamingo în viața noastră. Flamingo. Flamingo. Flamingo. Flamingo. Flamingo. Avem Flamingo? Avem. Iată, depunem aceste hârtii roz la altarul Său. Flamingo. Încălzește-ne cu neonul tău. Flamingo. O, flamingo roz... O, flamingo roz...
Avem hârtie igienică premium roz? Avem. Și ce am făcut cu ea? Papioane, cravate, brățări, bentițe... Am înnebunit? Probabil. Ne închinăm la un singur zeu - Flamingo. Dă-ne nouă astăzi lumina ta decorativă și îi iartă pe cei temători de ridicoli... hei, urechelniță.
The Crimson Wing. Un documentar. Cu. Flamingo. Flamingo. Flamingo. Flamingo. Să dansăm!
Roz. Roz. Roz. „Optimismul total”. „Natură, nu kitsch”. Carte de muncă colectivă... Să nu fim triști: de fiecare dată când moare un flamingo, alți 50 decolează.
Mă, până la urmă ați dansat?
Deocamdată, lansez episodul pilot al minirubricii
Inter-pe-viu
1) Care a fost ultima dată când ați mâncat o prăjitură roz?
A: Acum 3 luni.
B: Pe 9 iunie.
2) Credeți că mântuirea e gratis?
A: Nimic nu e gratis. (hî hî hî)
B: Categoric, nu.
3) Am vreo pată pe obraz?
A: Nu ai, domnule.
B: Eu nuuuu văd pete pe obraz.
-----
Citatul zilei: „Frumusețea miroase a parizer”
4. Cronicăldură: Scena de Luni #2 duminică, 8 iulie, ”Cum necum trecum”
„Ai venit de la plajă?” Nu. „De ce sunt canapelele argintii?” „Cine le-a adus?” Jack știe.
„Sfânt trup și hrană sieși, Hagi rupea din el”.
Repetiții - înăuntru se aud țipete înfiorătoare (!?). Muzică clasică minimalistă: „Melc melc codobelc”. Un tribut lui Cristi Cotarcea. Fum de mici (CApșa Mică). „Pentru o criză de râs n-ai nevoie decât de un paradox”. Hai înăuntru, din profan î sacru, bilet dus-întors.
Să stăm pe jos - face bine la creier. Să dezlănțuim deci puterile suprarealiste ale naturii: mă, stihie ce ești! Timp de 2 minute: gâl-gâl-gâl-gâl-gâl-gâl. Urmează: ghemuirea în sine și lichefierea meduzei numite păr. Cioc cioc cioc. El, cu o carte de Blecher în mâini. A pus-o pe jos, deși podeaua e udă (biata carte...). Dansul febril al vieții. Să fim naivi: ceva înseamnă ceva dacă așa crezi (vezi scena despre jocul de cărți). Am putea oare să ne salvăm? Avem nevoie doar de o pauză de respirație. Se stinge lumina, iar cei doi fac unghi de 90°.
Gata? Biensurrealiste. Acum: să fim serioși. „Atac de acord”. Micul Cantemir: în curând pe micile ecrane. Între timp, păstrați-vă credința în timp: timpul trece altfel, să-l învelim în ciocolată roz.
P.S. Nu, nu v-am luat dulciuri!
5. Cronicăldură: #18 DA!
8. Cronicăldură: Scena de Luni #4, Patul Câinelui Roșu
„Sfânt trup și hrană sieși, Hagi rupea din el”.
Repetiții - înăuntru se aud țipete înfiorătoare (!?). Muzică clasică minimalistă: „Melc melc codobelc”. Un tribut lui Cristi Cotarcea. Fum de mici (CApșa Mică). „Pentru o criză de râs n-ai nevoie decât de un paradox”. Hai înăuntru, din profan î sacru, bilet dus-întors.
Să stăm pe jos - face bine la creier. Să dezlănțuim deci puterile suprarealiste ale naturii: mă, stihie ce ești! Timp de 2 minute: gâl-gâl-gâl-gâl-gâl-gâl. Urmează: ghemuirea în sine și lichefierea meduzei numite păr. Cioc cioc cioc. El, cu o carte de Blecher în mâini. A pus-o pe jos, deși podeaua e udă (biata carte...). Dansul febril al vieții. Să fim naivi: ceva înseamnă ceva dacă așa crezi (vezi scena despre jocul de cărți). Am putea oare să ne salvăm? Avem nevoie doar de o pauză de respirație. Se stinge lumina, iar cei doi fac unghi de 90°.
Gata? Biensurrealiste. Acum: să fim serioși. „Atac de acord”. Micul Cantemir: în curând pe micile ecrane. Între timp, păstrați-vă credința în timp: timpul trece altfel, să-l învelim în ciocolată roz.
P.S. Nu, nu v-am luat dulciuri!
5. Cronicăldură: #18 DA!
După o absență îndelungată (cel puțin așa a părut), Căldură a revenit cu o nouă ediție dedicată fotografiei!
A fost o prezență numeroasă, au fost de față cele mai multe dintre figurile deja bine-cunoscute, dar și fet(z)e noi (prin jocul ăsta de cuvinte mă refeream mai ales la colegele mele... era și momentul să ajut să crească rating-ul!!!), plus surpriza asigurată de Ma Parlo, cel care de obicei este prezent cu noi numai prin intermediul afișelor sale...
Cei care au fost la Scena de Luni #2 își amintesc cu siguranță de Marian Adochiței - ei bine, actorul a fost de data aceasta în centrul atenției prin fațeta sa de fotograf: astfel, ne-am trezit cu pereții Terasei Cafelei invadați de fotografii, fotografii, fotografii, fotografii pe film, fotografii digitale, fotografii pe film! Și, într-adevăr, am avut de toate pentru toți - actorul-fotograf (pe când... fotografii în film?) nu s-a sfiit să recurgă la orice mijloace și la orice subiecte pentru „A fotograFI”. Vreți oameni obosiți? Texturi sau vitralii? Poate un apus de soare sau niște scoici? Vreți să intrați fără cască în cazinou? Aviem di tăti. Mai puțin autoportrete, but who cares?!? Cine n-are fotografii, să-și cumpere - și într-adevăr, cei mai mulți dintre noi am cumpărat cel puțin una - toate au fost la prețul de 10 lei - și cu autograf pe deasupra!
În rest, obișnuita prezentare a amfitrionului nostru, Bogdan Papacostea, secondat de maestrul Bebe Pitei și de însuși autorul, care a condimentat atmosfera cu „glume de fotografi”... Dar să dăm drumul la acțiune!
6. Cronicăldură: Scena de Luni #3, Puterea cuvintelor
A fost o prezență numeroasă, au fost de față cele mai multe dintre figurile deja bine-cunoscute, dar și fet(z)e noi (prin jocul ăsta de cuvinte mă refeream mai ales la colegele mele... era și momentul să ajut să crească rating-ul!!!), plus surpriza asigurată de Ma Parlo, cel care de obicei este prezent cu noi numai prin intermediul afișelor sale...
Cei care au fost la Scena de Luni #2 își amintesc cu siguranță de Marian Adochiței - ei bine, actorul a fost de data aceasta în centrul atenției prin fațeta sa de fotograf: astfel, ne-am trezit cu pereții Terasei Cafelei invadați de fotografii, fotografii, fotografii, fotografii pe film, fotografii digitale, fotografii pe film! Și, într-adevăr, am avut de toate pentru toți - actorul-fotograf (pe când... fotografii în film?) nu s-a sfiit să recurgă la orice mijloace și la orice subiecte pentru „A fotograFI”. Vreți oameni obosiți? Texturi sau vitralii? Poate un apus de soare sau niște scoici? Vreți să intrați fără cască în cazinou? Aviem di tăti. Mai puțin autoportrete, but who cares?!? Cine n-are fotografii, să-și cumpere - și într-adevăr, cei mai mulți dintre noi am cumpărat cel puțin una - toate au fost la prețul de 10 lei - și cu autograf pe deasupra!
În rest, obișnuita prezentare a amfitrionului nostru, Bogdan Papacostea, secondat de maestrul Bebe Pitei și de însuși autorul, care a condimentat atmosfera cu „glume de fotografi”... Dar să dăm drumul la acțiune!
6. Cronicăldură: Scena de Luni #3, Puterea cuvintelor
Actorul Mircea
Pânzaru s-a pregătit îndelung pentru a ne servi un minunat colaj
neomodernist centrat pe tema Cuvântului, de la logos-ul primordial și
limbajul primordial până la întrezăririle de azi care nu pot fi vizibile
decât ca tulburătoare tăceri. De la scenele cu dans din buric
(suficient de monoton încât să intrăm într-o stare de, citez din
memorie, „somn în trezie”) până la borgesiana povestire „Oglinda și
masca” - n-a lipsit mai nimic din ce putea să lipsească în scurtul
interval de timp. Așteptăm și continuarea (din moment ce „Puterea
cuvintelor” prelungește tematic demersul baladesc de acum 2 ediții).
După eveniment, au fost servite „Floricelele” - bucățele mici de hârtie cu mesaje „epifanice” pentru fiecare. În rest, pâine, fotbal și jazz. Cu ocazia aceasta, am practicat câteva dintre dansurile și săruturile pe care le veți vedea pe larg în ediția următoare a Căldurii...
7. Cronicăldură: #19 Sărutt-e
După eveniment, au fost servite „Floricelele” - bucățele mici de hârtie cu mesaje „epifanice” pentru fiecare. În rest, pâine, fotbal și jazz. Cu ocazia aceasta, am practicat câteva dintre dansurile și săruturile pe care le veți vedea pe larg în ediția următoare a Căldurii...
7. Cronicăldură: #19 Sărutt-e
Cu doar o
„căldură” înainte de 20, am continuat tradiția edițiilor gesturale, în
care o acțiune devine prin ea însăși artă (așa cum ne-au învățat
strămoșii avangardiști) - de data aceasta, arta sărutului. Evident, în
interpretare ludică.
„Bucurându-ne” (!!!) de o audiență mai restrânsă decât în mod obișnuit (să fie Vama de vină?), ne-am tolănit în interior (chiar mi-era dor de edițiile vechi, făcute în interior și nu pe gălăgioasa terasă) și ne-am preparat... buzele. Firește, și de data aceasta amfitrionul „Căldurii”, Bogdan Papacostea, a făcut prezentarea evenimentului și o scurtă istorie a sărutului. Au urmat două filme-happening, una cu sărutul ciclopului, cealaltă cu AAAA-AAAA. Prietenii știu de ce.
Și de data aceasta am avut floricele, dar nu cu mesaje ca cele de data trecută, ci... cu „TU” sau „_______”. Astfel, cei care au găsit „TU” (printre care m-am numărat și eu!) au fost aleși de hazardul obiectiv pentru a juca postura de zei modești, „fără publicitate” cum ar fi zis Tristan Tzara - să fie clar, n-am venit cu misionari, pur și simplu cei... interesați (ca să nu spunem supușii noștri binemuritori”) ne-au oferit ofrande + un sărut sacru, la alegere (tehnici: sărutul fluturilor, sărutul extratereștrilor, sărutul nasurilor, sărutul urechilor, sărutul jugularei, etc.). După care încă un joc de societate: iepurașul (imaginar doar pentru cei în afara cercului!). Și tot așa, până ce ne-a venit să strigăm: BBBB-BBBB... (Ultima parte e de la mine...)
Așadar, cei care au ratat ediția... ne pare rău! Stați pe fir (sau, cum ar zice englezul, „stay tuned”) - mai avem încă surprize și ași în mânecă!
„Bucurându-ne” (!!!) de o audiență mai restrânsă decât în mod obișnuit (să fie Vama de vină?), ne-am tolănit în interior (chiar mi-era dor de edițiile vechi, făcute în interior și nu pe gălăgioasa terasă) și ne-am preparat... buzele. Firește, și de data aceasta amfitrionul „Căldurii”, Bogdan Papacostea, a făcut prezentarea evenimentului și o scurtă istorie a sărutului. Au urmat două filme-happening, una cu sărutul ciclopului, cealaltă cu AAAA-AAAA. Prietenii știu de ce.
Și de data aceasta am avut floricele, dar nu cu mesaje ca cele de data trecută, ci... cu „TU” sau „_______”. Astfel, cei care au găsit „TU” (printre care m-am numărat și eu!) au fost aleși de hazardul obiectiv pentru a juca postura de zei modești, „fără publicitate” cum ar fi zis Tristan Tzara - să fie clar, n-am venit cu misionari, pur și simplu cei... interesați (ca să nu spunem supușii noștri binemuritori”) ne-au oferit ofrande + un sărut sacru, la alegere (tehnici: sărutul fluturilor, sărutul extratereștrilor, sărutul nasurilor, sărutul urechilor, sărutul jugularei, etc.). După care încă un joc de societate: iepurașul (imaginar doar pentru cei în afara cercului!). Și tot așa, până ce ne-a venit să strigăm: BBBB-BBBB... (Ultima parte e de la mine...)
Așadar, cei care au ratat ediția... ne pare rău! Stați pe fir (sau, cum ar zice englezul, „stay tuned”) - mai avem încă surprize și ași în mânecă!
8. Cronicăldură: Scena de Luni #4, Patul Câinelui Roșu
„Nucleul dur” al
Căldurii, Alina Pachițanu și Bogdan Papacostea + cea care a dansat din
buric pentru voi data trecută, Cristina Garabețanu = un performance
suprarealist-expresionist cu tot dichisul ritualic necesar: delir
automatic, poezie pur-sânge (la propriu!), action painting în direct și
în exclusivitate... ce mai, spectacolul (brutal... și chiar am avut și
niște „metal”!) a făcut parte din categoria „și oamenii sunt animale”.
Sau „Copii, să nu faceți asta acasă”. Sau „Dacă săpați patul altuia, vă
mânjiți cu el (?!)”. Sau cum vreți. În orice caz, morala este: să nu
pictați cu roșu.
...Culmea nesimțirii: luna se plimbă printre nori, plină de serenitate, de parcă n-ar ști câte se petrec aici, jos. Doar marea ne-ar arunca, atunci când ne așteptăm mai puțin, valurile de păcate ce s-au depus ca sarea...
9. Cronicăldură: Scena de Luni #5, Stația de autobuz
10. Cronicăldură: Scena de Luni #6, Acest fierbinte labirint de tigri
"Acest fierbinte labirint de tigri" este indraznetul titlu al celei mai noi piese semnate Mircea Panzaru - ca intr-un fluviu, spiritul scenetelor sale anterioare se revarsa intr-o noua culme, pe cat de compacta, pe atat de mareata. Carcotasii ar putea spune ca neomodernismul, deplangand starea de criza a cuvintelor, ar fi desuet si separat de real... dar, spre deosebire de altii, Mircea Panzaru stie sa contrapuncteze momentele de gravitate cu cele "minore", in cheie ironica, stie sa infuzeze o tusa neosuprarealista-balcanica. Apocalipsa dupa Panzaru, desigur, nu vine cu extraterestri mancatori de oameni sau roboti uriasi - din contra, ultimii trei oameni de pe Pamant joaca aceeasi piesa tulburatoare care se joaca de milenii: tragicomedia oamenilor supusi inevitabil acelorlasi greseli, acelorlasi complexe si remuscari... aceleiasi neputinte de a se sustrage altfel decat prin rastignirea retoricii...
Cam asta a fost povestea (interpretata de mine, se subintelege ca nu e neaparat si cea mai adecvata interpretare, fiind suficiente aluzii care mi-au scapat, iar despre jocul actorilor sunt cu atat mai putin avizat sa vorbesc). Micuta casa a cafelei a fost neincapatoare, iar manifestarea a fost inchisa cu lansarea unui CD cu poeme recitate de Mircea Panzaru, "Poarta spre Cer".
11. Cronicăldură: Scena de Luni #7, Richard al III-lea
12. Cronicăldură: Scena de Luni #8, Monoloagele vaginelor
...Culmea nesimțirii: luna se plimbă printre nori, plină de serenitate, de parcă n-ar ști câte se petrec aici, jos. Doar marea ne-ar arunca, atunci când ne așteptăm mai puțin, valurile de păcate ce s-au depus ca sarea...
9. Cronicăldură: Scena de Luni #5, Stația de autobuz
Am ajuns deja la a
cincea ediție! Iată că, într-un joc al contrastelor, am avut de data
această o piesă aproape diametral opusă celei de data trecută. Și de
data aceasta, instinctele persistă, dar în loc de un delir suprarealist
intens, de necontrolat, avem de data acesta un protagonist timid (în
interpretarea echilibrată a lui Marian Adochiței) care nu-și
exteriorizează visele erotice, deși, în deznodământ, va primi un răspuns
de la realitate (adică fata anonimă interpretată de Alina Manțu)...
Este o poveste de dragoste așa cum este ea înțeleasă în
contemporaneitate, cu toate frustrările, neajunsurile inerente. Așadar,
scenariul lui Bogdan Papacostea nu vine cu nicio revelație în privința
asta, rămânând la nivelul realismului, dar mai degrabă un realism cald,
empatic decât unul crud, cinic. (Aceasta este o notă critică cât se
poate de subiectivă, observațiile mele fiind inevitabil legate de felul
în care eu văd lucrurile.)
În schimb, nu pot să aduc niciun fel de reproș în ceea ce privește mijloacele tehnice - piesa a avut parte de un surplus de originalitate datorită abordării alese de către scenarist: pe ecranul din spate s-a derulat un tur cu autobuzul 40 (ceea ce explică prețul biletului de intrare), iar actorii au jucat în fața noastră fără a scoate niciun cuvânt, în timp ce boxele au redat fluxul conștiinței din creierii protagoniștilor...
În concluzie, încă un succes pe Scena de Luni, care promite succese și mai mari în viitorul apropiat - spectatorii au un motiv pentru care să-și lingă degetele de plăcere...
În schimb, nu pot să aduc niciun fel de reproș în ceea ce privește mijloacele tehnice - piesa a avut parte de un surplus de originalitate datorită abordării alese de către scenarist: pe ecranul din spate s-a derulat un tur cu autobuzul 40 (ceea ce explică prețul biletului de intrare), iar actorii au jucat în fața noastră fără a scoate niciun cuvânt, în timp ce boxele au redat fluxul conștiinței din creierii protagoniștilor...
În concluzie, încă un succes pe Scena de Luni, care promite succese și mai mari în viitorul apropiat - spectatorii au un motiv pentru care să-și lingă degetele de plăcere...
10. Cronicăldură: Scena de Luni #6, Acest fierbinte labirint de tigri
"Acest fierbinte labirint de tigri" este indraznetul titlu al celei mai noi piese semnate Mircea Panzaru - ca intr-un fluviu, spiritul scenetelor sale anterioare se revarsa intr-o noua culme, pe cat de compacta, pe atat de mareata. Carcotasii ar putea spune ca neomodernismul, deplangand starea de criza a cuvintelor, ar fi desuet si separat de real... dar, spre deosebire de altii, Mircea Panzaru stie sa contrapuncteze momentele de gravitate cu cele "minore", in cheie ironica, stie sa infuzeze o tusa neosuprarealista-balcanica. Apocalipsa dupa Panzaru, desigur, nu vine cu extraterestri mancatori de oameni sau roboti uriasi - din contra, ultimii trei oameni de pe Pamant joaca aceeasi piesa tulburatoare care se joaca de milenii: tragicomedia oamenilor supusi inevitabil acelorlasi greseli, acelorlasi complexe si remuscari... aceleiasi neputinte de a se sustrage altfel decat prin rastignirea retoricii...
Cam asta a fost povestea (interpretata de mine, se subintelege ca nu e neaparat si cea mai adecvata interpretare, fiind suficiente aluzii care mi-au scapat, iar despre jocul actorilor sunt cu atat mai putin avizat sa vorbesc). Micuta casa a cafelei a fost neincapatoare, iar manifestarea a fost inchisa cu lansarea unui CD cu poeme recitate de Mircea Panzaru, "Poarta spre Cer".
11. Cronicăldură: Scena de Luni #7, Richard al III-lea
Când organizatorii
nu-s acasă, actorii (se) joacă pe masă... Glumesc, nu e vorba de nicio
masă. Din moment ce Alina și Bogdan sunt plecați din localitate, am fost
însărcinat cu tradiționala prezentare-prefață de dinaintea
spectacolului... fiind începător, nu m-am descurcat formidabil... dar să
trecem la esențial.
Deja bine-cunoscuții Mircea Pânzaru și Cristina Postolache ne-au încântat cu o scenă din piesa shakespeariană Richard al III-lea, într-o interpretare, fie-mi iertat clișeul, de zile mari. Fiind două personaje complexe, cu emoții puternice și într-un fel contradictorii, Lady Ann și Richard au ridicat, cu siguranță, dificultăți mari actorilor, dar s-au descurcat de minune, mai ales ținând cont de ploaia de camere de fotografiat care lansau cascade de zgomot... Nu e niciun eufemism aici - drept dovadă, m-a încântat, de pildă, versatilitatea de care a dat dovadă Cristina Postolache sau convingătoarele rânjeturi ale lui Mircea Pânzaru. Eforturile lor - știu sigur - uriașe de a lovi replicile la perfecție au dat roade. Chiar merită aplauzele noastre... mai ales că - cel puțin așa sper - va fi postată pe cât de curand filmarea...
Deja bine-cunoscuții Mircea Pânzaru și Cristina Postolache ne-au încântat cu o scenă din piesa shakespeariană Richard al III-lea, într-o interpretare, fie-mi iertat clișeul, de zile mari. Fiind două personaje complexe, cu emoții puternice și într-un fel contradictorii, Lady Ann și Richard au ridicat, cu siguranță, dificultăți mari actorilor, dar s-au descurcat de minune, mai ales ținând cont de ploaia de camere de fotografiat care lansau cascade de zgomot... Nu e niciun eufemism aici - drept dovadă, m-a încântat, de pildă, versatilitatea de care a dat dovadă Cristina Postolache sau convingătoarele rânjeturi ale lui Mircea Pânzaru. Eforturile lor - știu sigur - uriașe de a lovi replicile la perfecție au dat roade. Chiar merită aplauzele noastre... mai ales că - cel puțin așa sper - va fi postată pe cât de curand filmarea...
12. Cronicăldură: Scena de Luni #8, Monoloagele vaginelor
Mai cu putere! Pe
Scena de Luni a prins viață o recentă și controversată capodoperă
postmodernă, „Monoloagele vaginelor” de Eve Ensler. Cele două actrițe
(Cristina Postolache și Marta Anghel) au făcut față cu brio provocării -
replicile fiind cel puțin „verde-în-față” și obligatoriu însoțite de un
„eye contact” tăios. Iar spectatorii au încercat și ei cum au putut să
arunce mingea la fileu în pasajele interactive... Piesa, la fel ca alte
producții literaro-artistice contemporane, se bazează pe o strategie
subtilă: dincolo de oceanul de derizoriu și mizerabilism exhibat la
suprafață, dincolo de perspectiva decăzută în profan, se ascund abil
umbrele acelorlași chestiuni care frământă omenirea dintotdeauna. În
centrul piesei stă - și asta este exclusiv interpretarea mea -
cunoașterea de sine, o premiză care mi se pare cea adecvată oricât de
mult ar părea ca ar fi vorba numai de o explorare superficială a
materialității corpului uman (oricum, corporalitatea și sexualitatea,
până în modernitate, au beneficiat și ele de valențe metafizice). Că
lucrurile nu sunt așa de simple o dovedește însuși statutul misterios al
organului pe care este centrată piesa - mister care justifică nebuloasa
semantică, am putea spune demnă de fantoma ilustrului Ionesco... tocmai
denunțarea acestei metaforizări și sentimentul de libertate și
autenticitate procurat asigură, cred eu, acel grăunte de epifanie care
salvează piesa pe muchie de cuțit... în ceea ce privește restul, deja nu
mai e treaba mea, ci treaba fetelor...
video
căldură #2
căldură #7
căldură #8
căldură #10
căldură #12
scena de luni #1
scena de luni #7
căldură, sezonul 2 #1
căldură, sezonul 3 #2
căldură #7
căldură #8
căldură #10
căldură #12
scena de luni #1
scena de luni #7
căldură, sezonul 2 #1
căldură, sezonul 3 #2
imagini
fotografii* din sezonul 1
*de alina pachițanu, bogdan papacostea, theatrum infinitum, emilian avrămescu & cine a mai făcut poze
căldură #1 (expoziție handmade și recital de bogdan papacostea)
(1) bogdan papacostea
(2) marius pârlogea, dan mihuț, liviu cristescu, bogdan papacostea
(3) bogdan papacostea
(4) dan mihuț, yigru zeltil, liviu cristescu
căldură #2 (alina pachițanu)
(1) bogdan papacostea
căldură #3 (yigru zeltil, roz)
(1) pirpi runa, yigru zeltil, ma parlo
(2) bogdan papacostea, yigru zeltil
(3) yigru zeltil
căldură #4 (bogdan papacostea vs. charles bukowski)
(1) bogdan papacostea
(2) dan mihuț, vali kioru, bogdan papacostea
(3) bogdan papacostea
(4) yigru zeltil, bogdan papacostea
căldură #5 (ediție folclorizantă)
(1) yigru zeltil, ? (cântă bine!)
(2) delia vărzariu (guest star-ul serii, o să mai auziți de ea), yigru zeltil
(3) alina pachițanu, delia vărzariu
căldură #6 (maria callas)
(1) summer wine?, yigru zeltil, alina pachițanu
(2) yigru zeltil
căldură #9 (vali kioru)
căldură #10
(1) ionela popa, yigru zeltil
căldură #11
(1) yigru zeltil
căldură #12
(1) radu bogdan matei, yigru zeltil, ozana
căldură #13
(1) yigru zeltil
(2) alina pachițanu, yigru zeltil, ?
căldură #14 (yigru zeltil contra șerban foarță)
(1) alina pachițanu, yigru zeltil
(2) yigru zeltil (citind din cartea la borcan!)
(3) yigru zeltil (în proiecție: foarță!)
căldură #15
căldură #16 (expoziție de fotografie bebe pitei&co.)
(1) yigru zeltil (sau spatele lui!)
căldură #17: flamingo de neon
(1) le cocon, yigru zeltil
(2) georgiana mazilescu, yigru zeltil, viorel cruceru
(3) georgiana mazilescu, yigru zeltil, cristina postolache (știu că e penibilisim! dar făcea parte din happening!)
(4) yigru zeltil
(5) radu drăgan?, iulian bratu, le cocon, mircea pânzaru, viorel cruceru, yigru zeltil
căldură #18: DA! (expoziție de fotografie marian adochiței)
(1) yigru zeltil (în prim-plan), cristina postolache (sau o parte din ea :))
(2) yigru zeltil
(3) yigru zeltil, ioan-mircea popovici
căldură #19: sărutt-e (happening)
(1) cristina garabețanu, yigru zeltil
scena de luni #1, crai de ghindă:
(1) georgiana mazilescu, yigru zeltil (mascat de afiș)
scena de luni #3 (puterea cuvintelor)
(1) mircea pânzaru
scena de luni #4
scena de luni #7 (richard al III-lea)
(1) mircea pânzaru, cristina postolache
(2) mircea pânzaru, cristina postolache, yigru zeltil, ?
(3) mircea pânzaru, yigru zeltil, diana zaharia, ?
călduri și scene neidentificate (!?)
(1) diana zaharia, yigru zeltil, mădălina miu
(2) mircea pânzaru, liliana?, yigru zeltil
(3) marius pârlogea (maparlo, în stânga), yigru zeltil
(4) yigru zeltil, liviu cristescu, dan someșan, georgiana mazilescu (la scena de luni)
(5) yigru zeltil & muuuulte persoane de sex feminin (?!?) (scena de luni)
(6) yigru zeltil, alina pachițanu (la una dintre ultimele ediții, în timpul acelui dans am elaborat ideea ediției cu „sărutt-e”)
(7) yigru zeltil
(8) liviu cristescu, yigru zeltil, dan someșan (dreapta), ?
(9) ?, tudor alina teo, yigru zeltil, ? (scena de luni)
fotografii* din sezonul 2
*de yigru zeltil (aoleu!) și fotografii telegraf
scena: eu, nichita.../crai de ghindă
(1) viorel cruceru (blur), cristina postolache, liliana (?), ?
(3) le cocon, mircea pânzaru
(4) cristina postolache, mircea pânzaru (în timpul piesei crai de ghindă)
(5) mariana butnaru (chitară), g. căpățână-doinaru, maria tîlvan
scena2: shivaratri
(1) mircea pânzaru
(2)
(3) viorel cruceru, diana zaharia
(4) mircea pânzaru
recital iulia pană
(1) iulia pană
(2,3) le cocon, sorin dinco, sipu
(4) ?? (scuze, chiar îmi scapă numele :(), amelia stănescu
(5) viorel cruceru, diana zaharia, maria tîlvan, mircea pânzaru
recital amelia stănescu
(1) amelia stănescu, yigru zeltil
(2) amelia stănescu
(3) viorel cruceru, diana zaharia, iulia pană, mircea pânzaru
(4) amelia stănescu, valentin și iulian bratu, ?
(5) mircea pânzaru
fotografii* din sezonul 3
*de ozana cosma și sorin dinco
lansare cacao, yigru zeltil
recital mugur grosu și dan mihuț
(1) mugur grosu (în picioare), iulia pană, amelia stănescu, silviu dancu, yigru zeltil, mircea pânzaru, harry și manuela tavitian, etc. etc.
(2) diana roman, mircea pânzaru
(3) mircea țuglea, silviu dancu, cristina postolache
(4) harry și manuela tavitian
(5) mircea țuglea, amelia stănescu, dan mihuț, aurel gheorghiu cogealac, mugur grosu (eclipsat!), yigru zeltil (care se scarpină)
*de alina pachițanu, bogdan papacostea, theatrum infinitum, emilian avrămescu & cine a mai făcut poze
căldură #1 (expoziție handmade și recital de bogdan papacostea)
(1) bogdan papacostea
(2) marius pârlogea, dan mihuț, liviu cristescu, bogdan papacostea
(3) bogdan papacostea
(4) dan mihuț, yigru zeltil, liviu cristescu
căldură #2 (alina pachițanu)
(1) bogdan papacostea
căldură #3 (yigru zeltil, roz)
(1) pirpi runa, yigru zeltil, ma parlo
(2) bogdan papacostea, yigru zeltil
(3) yigru zeltil
căldură #4 (bogdan papacostea vs. charles bukowski)
(1) bogdan papacostea
(2) dan mihuț, vali kioru, bogdan papacostea
(3) bogdan papacostea
(4) yigru zeltil, bogdan papacostea
(5) bogdan papacostea, vali kioru, yigru zeltil
căldură #5 (ediție folclorizantă)
(1) yigru zeltil, ? (cântă bine!)
(2) delia vărzariu (guest star-ul serii, o să mai auziți de ea), yigru zeltil
(3) alina pachițanu, delia vărzariu
căldură #6 (maria callas)
(1) summer wine?, yigru zeltil, alina pachițanu
(2) yigru zeltil
căldură #9 (vali kioru)
căldură #10
(1) ionela popa, yigru zeltil
căldură #11
(1) yigru zeltil
căldură #12
(1) radu bogdan matei, yigru zeltil, ozana
căldură #13
(1) yigru zeltil
(2) alina pachițanu, yigru zeltil, ?
căldură #14 (yigru zeltil contra șerban foarță)
(1) alina pachițanu, yigru zeltil
(2) yigru zeltil (citind din cartea la borcan!)
(3) yigru zeltil (în proiecție: foarță!)
căldură #15
căldură #16 (expoziție de fotografie bebe pitei&co.)
(1) yigru zeltil (sau spatele lui!)
căldură #17: flamingo de neon
(1) le cocon, yigru zeltil
(2) georgiana mazilescu, yigru zeltil, viorel cruceru
(3) georgiana mazilescu, yigru zeltil, cristina postolache (știu că e penibilisim! dar făcea parte din happening!)
(4) yigru zeltil
(5) radu drăgan?, iulian bratu, le cocon, mircea pânzaru, viorel cruceru, yigru zeltil
căldură #18: DA! (expoziție de fotografie marian adochiței)
(1) yigru zeltil (în prim-plan), cristina postolache (sau o parte din ea :))
(2) yigru zeltil
(3) yigru zeltil, ioan-mircea popovici
căldură #19: sărutt-e (happening)
(1) cristina garabețanu, yigru zeltil
scena de luni #1, crai de ghindă:
(1) georgiana mazilescu, yigru zeltil (mascat de afiș)
scena de luni #3 (puterea cuvintelor)
(1) mircea pânzaru
scena de luni #4
scena de luni #7 (richard al III-lea)
(1) mircea pânzaru, cristina postolache
(2) mircea pânzaru, cristina postolache, yigru zeltil, ?
(3) mircea pânzaru, yigru zeltil, diana zaharia, ?
călduri și scene neidentificate (!?)
(1) diana zaharia, yigru zeltil, mădălina miu
(2) mircea pânzaru, liliana?, yigru zeltil
(4) yigru zeltil, liviu cristescu, dan someșan, georgiana mazilescu (la scena de luni)
(5) yigru zeltil & muuuulte persoane de sex feminin (?!?) (scena de luni)
(6) yigru zeltil, alina pachițanu (la una dintre ultimele ediții, în timpul acelui dans am elaborat ideea ediției cu „sărutt-e”)
(7) yigru zeltil
(8) liviu cristescu, yigru zeltil, dan someșan (dreapta), ?
(9) ?, tudor alina teo, yigru zeltil, ? (scena de luni)
fotografii* din sezonul 2
*de yigru zeltil (aoleu!) și fotografii telegraf
scena: eu, nichita.../crai de ghindă
(1) viorel cruceru (blur), cristina postolache, liliana (?), ?
(2) mircea pânzaru
(4) cristina postolache, mircea pânzaru (în timpul piesei crai de ghindă)
scena2: shivaratri
(1) mircea pânzaru
(2)
(3) viorel cruceru, diana zaharia
(4) mircea pânzaru
recital iulia pană
(1) iulia pană
(2,3) le cocon, sorin dinco, sipu
(4) ?? (scuze, chiar îmi scapă numele :(), amelia stănescu
(5) viorel cruceru, diana zaharia, maria tîlvan, mircea pânzaru
recital amelia stănescu
(1) amelia stănescu, yigru zeltil
(2) amelia stănescu
(3) viorel cruceru, diana zaharia, iulia pană, mircea pânzaru
(4) amelia stănescu, valentin și iulian bratu, ?
(5) mircea pânzaru
fotografii* din sezonul 3
*de ozana cosma și sorin dinco
lansare cacao, yigru zeltil
recital mugur grosu și dan mihuț
(1) mugur grosu (în picioare), iulia pană, amelia stănescu, silviu dancu, yigru zeltil, mircea pânzaru, harry și manuela tavitian, etc. etc.
(2) diana roman, mircea pânzaru
(3) mircea țuglea, silviu dancu, cristina postolache
(4) harry și manuela tavitian
(5) mircea țuglea, amelia stănescu, dan mihuț, aurel gheorghiu cogealac, mugur grosu (eclipsat!), yigru zeltil (care se scarpină)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)